RECENZIE: Booka Shade, Art Department şi Telepopmusik la The Mission Dance Weekend 2013

Pentru mine, primul sau al doilea weekend din august este dedicat în fiecare an aceluiaşi eveniment: The Mission Dance Weekend. O singură ediţie am ratat, pe prima, dar din 2009 merg cu o consecvenţă absolută la ceea ce este, pentru mine, evenimentul de muzică electronică al anului.

Întotdeauna am apreciat faptul că The Mission Dance Weekend emană starea de spirit specifică unui festival, datorită amplasării la malul mării, a atmosferei generale de relaxare şi datorită line-up-urilor generoase. Anul acesta, însă, a lipsit un pic din acea magie specifică evenimentului.

The Mission Dance Weekend 0.6 – prima zi

Line-up-urile pentru cele două zile de TMDW au fost puţin dezechilibrate, din perspectiva mea. Ştiu că în fiecare an publicul este mai numeros sâmbăta, însă sunt o mulţime de ascultători de muzică electronică ce fac efortul de a veni de vineri pentru a se bucura de două nopţi de muzică bună.

Prima seară (9 august 2013) la The Mission Dance Weekend a avut un ritm destul de lent pentru aşteptările mele, constând din set-uri dominate de uniformitate şi prea puţine momente de energie pură. Pagal şi Kool au mixat împreună pe scenă timp de 4 ore, iar din line-up au făcut parte Davide Squillace, Joris Voorn şi Art Department.

Joris Voorn şi Davide Squillace au avut set-uri interesante, însă nu impresionante, care ar suna mai bine într-un club sau la o petrecere decât pe main stage la un festival de muzică electronică. Poate contextul nu le-a fost favorabil. Publicul a gustat discret stilurile lor, însă nu s-a arătat excesiv de entuziast.

Din păcate, niciunul dintre DJ nu s-a remarcat printr-un set excepţional, iar cel mai mult mi-au lipsit piesele cu voci, care dau întotdeauna culoare unui set list. O mare parte din publicul TMDW este destul de educat în privinţa calităţii muzicii electronice şi au simţit şi ei, ca şi mine, nevoia de show-uri mai dinamice, care să „umple” scena şi mai ales spaţiul vast al evenimentului. În lipsa a astfel de momente, publicul a început să părăsească plaja începând cu ora 01:00.

Telepopmusik, Booka Shade în a doua zi de TMDW

Sâmbătă seară s-au succedat pe scenă cele mai importante nume invitate la TMDW anul acesta: Telepopmusik, Booka Shade, Giuseppe Ottaviani, Nusons şi Bogdan. Publicul şi-a pus toate aşteptările în această seară, când chiar şi iubitorii de trance au avut parte de un răsfăţ muzical. Pentru cei care au avut răbdare să experimenteze la The Mission un nou sound, Telepopmusik şi Booka Shade au oferit show-uri live de excepţie.

Telepopmusik au venit alături de Betty Black, a cărei voce a emoţionat şi ne-a dat fiori tuturor. Cei din faţa scenei trăiau fiecare beat, fiecare fuziune neaşteptată de sunete. Întregul public a reacţionat la piese cunoscute, de pe albumul „Angel Milk” (2005), dar şi mai noi, precum „Try me anyway” sau „Fever”, lansate anul acesta.

Antipop şi 2Square au oferit un spectacol complex, în care toate influenţele pe care le acumulează s-au contopit cu talentul lor extraordinar. Finalul set-ului lor a fost unul spectaculos, cu celebra piesă „Breathe”, mixată către sfârşit cu „Fade to grey” a lui Visage, o piesă din 1982(!). A fost primul moment în care am văzut multe mâini ridicate în aer şi aplauze furtunoase, aşa cum meritau cei de pe scenă.

Booka Shade au menţinut standardul înalt printr-un spectacol de percuţie, beat-uri şi lumini perfect sincronizate. Arno Kammermeier a energizat publicul prin fiecare intervenţie a sa, iar acest lucru a avut un impact pozitiv, fiindcă, spre deosebire de seara anterioară, publicul a fost perceput şi recunoascut ca fiind parte din show. Arno chiar şi-a aruncat şi beţele în public la ieşirea de pe scenă.

Am avut parte de piese extreme de cunoscute, precum „In white rooms” şi „Body Language”, la care toată lumea a aplaudat cu bucurie. Acest show energic a adus mult mai mult pe scenă decât un simplu mix şi toată lumea prezentă pe plajă s-a transpus în acel moment. Am ascultat şi piesele lansate anul acesta, „Blackout: White Noise” şi „Haleshop”, care prezintă semnele unei evoluţii muzicale ce merită urmărită.

Ce pot spune despre piesele celor de la Telepopmusik şi Booka Shade este că sună chiar mai bine live decât înregistrate. Energia, sofisticarea şi rafinamentul sunetelor şi emoțiilor transmise amplifică senzaţiile şi stabilesc o legătură specială cu artiştii. Cele două trupe au avut spectacole perfect închegate, de o coerenţă muzicală de invidiat şi cred că au deschis apetitul publicului şi pentru alte genuri de muzică electronică decât cele de mainstream, ceea ce nu poate fi decât un lucru bun.

Giuseppe Ottaviani a început set-ul în forţă, cu un trance îmbinat cu progressive şi un BPM foarte ridicat. A fost o mică discrepanţă între prestaţiile anterioare şi stilul său, însă a reuşit să ofere publicului intensitatea necesară unui astfel de eveniment.

Concluzii The Mission Dance Weekend 2013

The Mission a încercat anul acesta să abordeze şi alte genuri muzicale faţă de cele predominante în ediţiile anterioare de Dance Weekend, însă cred că e important să ţinem cont de profilul publicului care vine la acest eveniment. Pentru un public eterogen, care nu e neapărat un fin cunoscător al subgenurilor muzicii electronice şi a ce au fiecare de oferit, artiştii invitaţi nu s-au ridicat la înălţimea aşteptărilor.

Pentru mine a fost însă o experienţă interesantă şi o întâlnire cu două show-uri memorabile (Telepopmusik şi Booka Shade), pe care aş vrea să le retrăiesc. Iar pentru iubitorii de trance se apropie un eveniment mult dorit: New World Punx, cu Ferry Corsten şi Markus Schulz mixând back to back, iar în toamnă Luciano şi Cadenza Vagabundos revin la Bucureşti. Ne vedem acolo!