Vineri seară, 12 octombrie 2012, în Control Club din Bucureşti, i-am ascultat live pe Chew Lips şi Hot Casandra, o trupă londoneză şi una autohtonă, care au reuşit să ne ţină în priză cu sound-uri de electro-pop şi indie, combinate cu şarm personal şi bun gust.

Vezi cum a fost la concertul Chew Lips de la Summer Well 2011!

Mai întâi a urcat pe scenă Hot Casandra care, alături de Selena (Elena Vasilache), şi-a făcut încălzirea cu un electro „potolit”, uşor psihedelic. Cei doi au alternat piese mai vechi ca „Birds and boys„, „Tira Mi Su” şi „Hold me tight” cu piese mai noi, dintre care ne-a atras atenţia noul single, „Julia” – o potrivire jucăuşă de ritmuri bine lucrate.

Între interactiunile scurte cu publicul, Hot Casandra şi Selena au jonglat subtil cu microfonul, tamburina şi o sticlă de bere, spre satisfacţia publicului deja strans în faţa scenei. Ne-a plăcut Hot Casandra, mai vrem.

Pentru a doua porţie de muzică live a trebuit să facem faţă unei aşteptări… neaşteptate, fiindcă Chew Lips şi-au făcut intrarea ceva mai târziu decât prevedea programul. Însă fiecare clipă a meritat şi ne-am dat seama de asta de la prima melodie: „Great escape„. Înainte de a începe, Tigs ne-a salutat scurt cu „bună seara” şi apoi a lăsat muzica să ne transmită restul. A urmat „Salt air” şi câteva piese de pe albumul „Unicorn” din 2010 – „Slick„, „Seven”, „Two years„, pe care solista le-a însoţit de mişcări când lente şi seducătoare, când agitate, ca într-o transă foarte artistică.

Din setlist n-a lipsit „Hurricane„, noul single Chew Lips – o dovadă mai mult decât suficientă a capacităţii trupei de a se reinventa. Sound-ul lor hibrid dance-pop, recent catalogat şi ca disco-pop, denotă o sensibilitate aparte, dar şi disciplină muzicală. Aceeaşi disciplină a fost invocată de solistă când ne-a mărturisit că a servit la cină o friptură mare şi că asta n-o ajută deloc la dans.

Ce ne-a plăcut şi mai mult la show-ul Chew Lips a fost că au cedat insistenţelor noastre de după ultima piesă şi s-au întors pentru bis. Ne-au cântat „Piano song„, o piesă lentă, uşor melancolică, dar care ne-a lăsat cu şi mai multă poftă de dans.

Foto: Gabriela Popa