O seară minunată de primăvară care începe cu un concert de muzică simfonică nu poate decât să-ţi scalde simţurile într-o mare de încântare şi romantism, mai ales când protagonista este nimeni alta decât Sarah Chang. Sâmbătă, 16 aprilie 2016, violonista, considerată o minune a muzicii, a concertat pe scena Sălii Palatului, în compania Orchestrei Simfonice Bucureşti, aflată sub bagheta celebrului dirijor José Luis Gomez. Zeiţa viorii, aşa cum a mai fost numită, a adus la Bucureşti fermecătoarele acorduri ale „Concertului pentru vioară nr. 1 in Sol minor”, compus de Max Bruch.

Concertul a debutat cu uvertura concert „Hebridele” („Grota lui Fingal”), cântată în întregime de Orchestra Simfonică Bucureşti. Sub bagheta energică a dirijorului José Luis Gomez, instrumentiştii au oferit publicului un moment plin de poezie şi naturaleţe, în care romantismul a cuprins fiecare colţişor din sală.

Recenzia concertului Sarah Chang de la Sala Palatului din Bucureşti - Foto: Valentin Alexandru
Recenzia concertului Sarah Chang de la Sala Palatului din Bucureşti – Foto: Valentin Alexandru

Muzica, scrisă de compozitorul Felix Mendelssohn în timp ce vizita Peştera lui Fingal situată pe Staffa, o insulă din arhipelagul Hebride, este alcătuită din două teme fundamentale. Prima temă surprinde frumuseţea peşterii şi uimirea compozitorului la vederea acesteia, iar cea de-a doua surprinde mişcarea pe mare. Compoziţia este menită să descrie un loc idilic, dar îndepărtat şi asupra căruia planează singurătatea, iar instrumentiştii Orchestrei Simfonice Bucureşti au reuşit să redea perfect fiecare din aceste nuanţe.

Sarah Chang – un recital de cinci stele

Prima parte a concertului a continuat cu mult aşteptatul „Concert pentru vioară nr. 1 în Sol minor, op.26” interpretat de către Sarah Chang. Prezentă pentru a cincea oară în România, violonista a cântat în premieră la Bucureşti această compoziţie de care o leagă nenumărate amintiri plăcute, construite în cei 27 de ani de carieră şi graţie căreia a reuşit să atingă cele mai înalte culmi ale muzicii.

Recenzia concertului Sarah Chang de la Sala Palatului din Bucureşti - Foto: Valentin Alexandru
Recenzia concertului Sarah Chang de la Sala Palatului din Bucureşti – Foto: Valentin Alexandru

Purtând o rochie verde cu paiete la fel de strălucitoare ca şi muzica cu care îşi încântă publicul, Sarah Chang a hipnotizat Sala Palatului de îndată ce şi-a început recitalul la vioară. Acordurile de o expresivitate şi o precizie greu de descris în cuvinte au fost o adevarată hrană pentru simţuri.

Compoziţia începe lent, în ritm de allegro moderato care se dezvoltă treptat în intensitate, culminând cu punctul central al operei, un moment de un romantism aparte şi în care solo-urile la vioară sunt succedate de acordurile orchestrei, menţinand ritmul vioi. Asistăm la un dialog permanent între vioara lui Sarah Chang şi orchestră, care lasă loc chiar şi unui anumit suspans.

Recenzia concertului Sarah Chang de la Sala Palatului din Bucureşti - Foto: Valentin Alexandru
Recenzia concertului Sarah Chang de la Sala Palatului din Bucureşti – Foto: Valentin Alexandru

Momentul final este cu adevărat fulminant, publicul bucurându-se de un ritm tot mai accelerat şi de acorduri tot mai impunătoare. Singurul regret după un astfel de recital a fost, cel mai probabil, faptul că spectatorii nu au avut parte de prezenţa şi de muzica celebrei violoniste decât aproximativ jumătate de oră. Însă a fost o jumătate de oră care a concentrat toată esenţa miraculoasă a muzicii interpretate de ea.

O simfonie ludică pentru o seară de neuitat

Înainte ca partea a doua a spectacolului să înceapă, publicul a avut parte de o scurtă pauză, după care instrumentiştii din Orchestra Simfonică Bucureşti au urcat din nou pe scenă pentru a ne încânta cu „Simfonia Nr. 7. Op.92”, compusă de Ludwig van Beethoven.

Recenzia concertului Sarah Chang de la Sala Palatului din Bucureşti - Foto: Valentin Alexandru
Recenzia concertului Sarah Chang de la Sala Palatului din Bucureşti – Foto: Valentin Alexandru

Ritmul jucăuş al notelor, plin de vioiciune şi spontaneitate ne îmbia la dans şi pe tot parcursul recitalului ne-am simţit de parcă am fi admirat focuri de artificii, intensitatea acordurilor creştea mereu, imprevizibil. Nu degeaba Richard Wagner a numit această compoziţie „apoteoza dansului”. Concertul s-a încheiat în aceeaşi manieră veselă, iar publicul a părăsit Sala Palatului cu sufletul încărcat de bună-dispoziţie.

Evenimentul a făcut parte din programul naţional-cultural „Artă contra Drog 2016”, un proiect iniţiat de Asociaţia Culturală de Teatru, Muzică şi Film “Dracula” şi CIADO România, Centrul Internaţional Antidrog şi pentru Drepturile Omului, preşedinte academician Constantin Bălăceanu Stolnici. Prin acest program, organizatorii informează publicul asupra riscului consumului de droguri şi oferă o alternativă sănătoasă de petrecere a timpului liber, invitând spectatorii să consume artă.