RECENZIE: Padina Fest 2013 – combinaţia perfectă de natură şi concerte live (POZE)

Pentru că vara nu a fost făcută ca să fie petrecută printre betoanele capitalei, din când în când este necesar să evadăm unde vedem cu ochii. Din fericire, în primul weekend (prelungit) din luna august, platoul Padina, din Parcul Natural Bucegi, a găzduit a patra ediţie de Padina Fest.

Cu un line-up mai scurt decât anii trecuţi şi cu o listă mai mică de activităţi, am pornit încrezători la drum, fiind siguri că măcar liniştea şi răcoarea muntelui va face din eveniment unul de neuitat.

Drum greu, răsplată pe măsură

Cu toate că locaţia este absolut minunată, drumul până la Padina este destul de complicat. Pe scurt, nu prea există modalităţi de a ajunge, decât cu maşina ori cu telecabina (destul de scumpă) pe traseul Buşteni – Babele – Peştera. Chiar şi cu maşina, serpentinele şi porţiunile neasfaltate fac drumul să fie o adevărată aventură.

Festivalul a început încă de miercuri, 31 iulie, cei prezenţi pe platoul Padina având la dispoziţie diverse ocupaţii, precum activităţi de alpinism (tiroliană, rapel, căţărare la stâncă şi panou), dar şi un atelier de istoria armelor şi un punct de închiriat biciclete. Pentru cei mai puţin activi, festivalul a pregătit hamace si un cort cu băutură şi mâncare.

Miercuri seara pe scena dintre munţi au urcat trupele: Camera 101 (metal), An Theos (muzică rock combinată cu tradiţională) şi Mojo Barrel (rock, funk, blues), iar joi seară a venit rândul să urce pe scenă formaţiilor Get Beget (folk rock), Ad Hoc (muzică medievală), Domino (rock combinat cu muzică tradiţională).

Ghinion molipsitor printre artiştii Padina Fest 2013

Ediţia 2013 nu a fost cea mai norocoasă, din punctul de vedere al artiştilor. Deşi programul iniţial al festivalului îi includea şi pe clujenii de la Lights Out joi seară, aceştia au anunţat miercuri că, din cauza unui accident suferit de unul din membrii, concertul va fi anulat.

Vineri seară, după ce trupa bucureşteană de punk Perfect Zero For Infinity şi-au terminat concertul, un public destul de mare se adunase în faţa scenei pentru a vedea concertul Alternosfera, însă, după numai o melodie, vocalul trupei, Marcel Bostan , a ieşit de pe scenă, fiind transportat cu ambulanţa în afara spaţiului de festival.

Dubioza Kolectiv scapă turma

După ce Alternosfera a coborât de pe scenă, artiştii de la Dubioza Kolectiv s-au instalat rapid pe scenă, începând concertul în jurul orei 23:00, deşi iniţial erau programaţi pentru miezul nopţii. Spiritele s-au încins imediat datorită ritmurilor săltăreţe ale trupei din Bosnia, deşi din când în când se mai auzea strigat din public numele vocalului de la Alternosfera.

Deloc străini de plaiurile româneşti, Dubioza Kolectiv a făcut publicul să danseze până la sfârşitul concertului, îndemându-ne, pe româneşte, să facem gălăgie şi să dansăm. Stilul lor balcanic a prins foarte bine la Padina Fest, însă a fost puţin ciudat să auzi sunetul de acordeon venind direct dintr-un Mac.

Pajiştea plină sâmbătă seară

Ziua de sâmbătă a debutat în cel mai liniştit mod posibil cu primul concert în aer liber al Orchestrei Simfonice Muntenia, ţinut la Peştera Ialomiţa, cu un public numeros. În timp ce oamenii se bucurau de activităţile festivalului, s-a ţinut şi un maraton de alergat pe traseul Padina – Vf. Omu.

Sâmbătă au deschis seara cei de la Rehab Nation. Deşi după numai două melodii, întreg festivalul a rămas pentru scurt timp fără curent electric, trupa a reuşit să îşi strângă fanii cu melodii precum „Two Faces” ori noua melodie „Last Bottle of Wine„.

Puţin după ora 22:00, trupa URMA a urcat pe scena festivalului pe melodia „Off My Wave„. Printre cele mai liniştite concerte ale trupei, URMA a preferat o atmosferă intimă şi relaxată. Cum nu există concert al trupei fără surprize, pe melodia „Is it fair„, dar şi pe clasicul bis cu „Buy me with a coffee„, li s-a alăturat pe scenă soţia trompetistului Sebastian Burneci, acompâniindu-i la clape.

După miezul nopţii şi-au făcut apariţia şi trupa Al Jawala. Deşi sunt veniţi din Germania, trupa reuşeşte să creeze o muzică balcanică, antrenată de cele două saxofoane şi foarte puţină voce. Pe lângă faptul că au reuşit să anime întregul platou Padina, cei cinci artişti de pe scenă s-au distrat de minune cântând: o scenă plină de zâmbete şi cu puţine minute de repaus printre atât sărit şi dansat, concertul Al Jawala a fost o adevărată experienţă. Din repertoriu nu au lipsit melodii precum: „Step Into The Jungle”, „Go East” şi „Narodna International”, melodie pe care au reuşit publicul să danseze pe dansul pregătit de ei.

Seara a fost închisă de concertul Şuie Paparude deja devenit tradiţie la Padina Fest. Un concert care parcă a trecut în 2 secunde a umplut spaţiul din faţa scenei. Singurele opţiuni la acest concert erau ori să dansezi ori să sari ori să te dai la o parte, de parcă nu ar mai fi existat nimic în acel moment decât sunetele venite de pe scenă. Setlist-ul a fost unul obişnuit pentru un concert Şuie, cu meldodii precum: „Soundcheck”, „Armada verbală” şi „Pentru inimi”, însă pe cât se poate de proaspăt şi energic.

Aşa festival, aşa sfârşit: concert extraordinar URMA şi Al Jawala

După ce bicicliştii au încheiat traseul Padina – Babele, pajiştea părea că se golise de tot de corturi. Deşi cei mai mulţi oameni erau grăbiţi să se întoarcă la job-uri şi responsabilităţi, câţiva mai relaxaţi s-au oprit să asculte combinaţia inedită. Cu 10 muzicieni pe scenă, trupele Al Jawala şi URMA au făcut un mix din cele mai bune melodii ale ambelor trupe, formând un produs hipnotizant. Sfârşitul a fost într-adevăr unul între prieteni, vocalul trupei URMA împărtăşind că acesta a fost primul concert la care a fost prezent şi fiul său.

Deşi festivalul s-a confruntat cu destul de multe ghinioane, deşi publicul s-a plâns de faptul că aceasta a fost prima ediţie la care intrarea s-a făcut pe bază de bilet şi că line-up-ul a fost mai slăbuţ decât anii trecuţi, Padina Fest este un festival care merită în continuare susţinerea publicului.