RECENZIE: Rămas bun după 5 ani cu The Mono Jacks

De regulă, concertele sunt prilej de voie bună şi relaxare, dar în seara de 5 octombrie 2013 am fost invitaţi în nou club Colectiv din Bucureşti, sub un pretext diferit: concertul de rămas bun al trupei The Mono Jacks. Deşi contextul nu era cel mai fericit, un lucru era clar: evenimentul nu trebuia ratat!

Chiar dacă decizia a uimit foarte mulţi din fanii lor, băieţii au motivat această alegere ancorându-şi motivele într-o dimensiune umană: nepotrivirea de caractere. Aparent, trupa nu a mai putut fi reinventată astfel încât membrii săi să poată ajunge la un numitor comun, aşa că soluţia cea mai bună a fost reinventarea fiecăruia, pe plan individual, deoarece nimic nu este mai important decât muzica făcută din pasiune.

Istorie de 5 ani, rezumată într-o noapte

Deşi  Doru Trăscău (voce şi chitară), Florin Vasile (chitară), Alex Tomescu (bass) şi Dorian Cazacu (tobe) au declarat anterior că decizia să pună punct proiectului The Mono Jacks era luată deja de mult şi de comun acord, punerea în aplicare a fost puţin mai… delicată. Astfel, lucrurile s-au pus cap la cap natural atunci când aniversarea de 5 ani a trupei s-a apropiat.

Aşa cum era de aşteptat, concertul a strâns un public numeros, încă de la deschiderea uşilor făcându-se coadă la intrare. În timp ce publicul îşi găsea locul în club, deschiderea a fost făcută, pe rând, de Călin Crişan, un DJ trecut prin multe cluburi bucureştene, şi trupa de „pop-rock psyhedelic” Moebius.

Chiar dacă pe parcursul concertului trupei Moebius au fost câteva probleme tehnice, puţin după jumătatea concertului s-au rezolvat, pavând calea şi pentru „sărbătoriţi”. Concertul Moebius a fost unul bun, mai ales din punct de vedere instrumental, însă fiind „trupa din deschidere”, cei mai mulţi spectatori aşteptau îi aşteptau pe cei de la The Mono Jacks.

We are tired of scouting, come give us a hand

Cântarea, propriu-zisă, a fost ca oricare alta, adică foarte bună. Cei ce mai fuseseră la concertele The Mono Jacks ştiau deja că băieţii au o chimie muzicală evidentă şi că fiecare eveniment e ticsit cu energie. Primele melodii din concert au fost „When I Was Gone” şi „Superstitions”, fiind urmate de două dintre cele mai cunoscute melodii ale lor, „Maria” şi „Come Back Girl”, acesta fiind şi momentul în care publicul a prins viaţă. Momentul culminant al concertului a fost la melodia „Gândurile”, când băieţii şi-au luat prima dată la revedere.

Cum era de aşteptat, trupa s-a întors pe scenă pentru un bis, cântând melodiile „Modernis” şi „Push The Pedal”. În semn de recunoştiinţă, Dorian Cazacu şi Doru Trăscău au comunicat destul de mult cu publicul şi au ţinut să mulţumească oamenilor care au susţinut proiectul, continuând cu unul dintre cele mai apreciate hituri ale lor, „Come Back Girl”.

Nu ştiu dacă a fost plănuit aşa sau nu, însă băieţii s-au întors şi pentru un al doilea bis, cântând melodiile „Maria” şi „Gândurile”, publicul oprindu-se cu greu din aplaudat. Cum era de aşteptat, băieţii s-au îmbrăţişat şi şi-au luat îndelung la revedere înainte să coboare de pe scenă, pentru ultima dată în această formulă.

Petrecerea a continuat şi după concert, fundalul muzical fiind oferit de Liar, DJ cu care The Mono Jacks au mai colaborat în trecut.

Deşi mi-ar fi plăcut să aud „Man On The Moon”, cover-ul pe care trupa îl cânta deseori live, dat fiind că The Mono Jacks îşi iau la revedere la fel de plăcut cum au făcut-o cei de la REM în urmă cu câţiva ani, evenimentul a fost unul foarte reuşit. Trupa The Mono Jacks a avut 5 de ani de calitate şi o mulţime de concerte memorabile, dar acum nu ne-a rămas decât să aşteptăm proiectele viitoare ale băieţilor.