Aceeasi hala, aceleasi lumini, acelasi om care pune bratari, acelasi praf. Asa s-a caracterizat editia cu nr. 13 a TMBase. Totusi, multe au fost noi si diferite, atat pe scena, cat si in public.

Un line-up destul de curpinzator, in mare pentru toate gusturile si totusi nu a atras aceeasi oameni. E o traditie pentru marea majoritate a noastra si totusi se pare ca n-a fost atat de tentant precum a fost in anii trecuti, cel putin pentru obisnuitii iubitori ai festivalului. Raceli, lipsa de timp si de bani, prietenii tot mai putini cu oferte de cazare au facut multa lume, cel putin cunoscuta mie, sa zica pas. Se pare ca isi mai schimba oamenii obiceiurile, se maturizeaza, se angajeaza, raresc chefurile, devin mai selectivi.

Vineri m-am simtit invadata de feţe noi si de prea putine revederi amicale. Tin minte anii trecuti cand te mai mutai dintr-o parte a halei in cealalta si nu mai conteneai cu saluturile si imbratisarile. Totusi e bine ca traditia primeste un suflu nou ademenind curiosi, mai tineri, sau care pur si simplu n-au fost atrasi pana atunci de festival.

Acum a fost editia prietenilor noi pentru mine. De asemenea, se pare ca mi se confirma din nou, ca timisorenii se misca cu greu din casa, abia dupa 1 se merge la party. Asa ca, cu scuzele de rigoare voi vorbi doar despre seturile pe care le-am prins in jurul acelei ore.

Printre prezentele scenei cunoscute si placute au fost Suie Paparude, ca de obicei si Jay Cunning. Un nou album al Paparudelor care te dezbraca la propriu pare-se. Ori fi cei de la Suie Paparude prietenii festivalului, dar cred ca si ei au fost surprinsi de o domnisoara. Nu stiu cati au vazut fata la bustul gol in seara cu pricina, dar a doua zi s-a confirmat world of mouthul si sharingul de poze demonstrative. Jay Cunning a trecut prin toate genurile, am regasit si Cracks – Freestylers si mult Prodigy, foarte remixat. „No good” suna bine si pe dub step. Mai apoi, vedeta BBC s-a amestecat cu fetele din multime.

Surpriza serii a fost Hudson Mohawke (http://www.myspace.com/hudsonmo) – un nume necunoscut pentru mine, dar pe care l-am remarcat si care m-a incantat. Din descriere nu-mi puteam face o parere, dar am avut ocazia sa ma bucur de o electronica deconstructivista.

Camo and Krooked – un set curat si foarte dansabil, cu drum and bass melodios si dubstep si da, tot Prodigy, printre. Pot spune ca a fost exact ceea ce ma asteptam de la ei. A fost un set care a reusit sa ne transpuna in trecut prin adevaratele hituri remixate – Jump – Freestylers si Pendulum – Sound boy – si de dragul traditiei, am stat o vreme in primul rand, unde simti pulsul multimii.

Sambata noaptea TMBase a avut parte de un public si mai numeros. De pe strada si din curte iti puteai da seama ca va fi o seara reusita.

Am avut parte de un set memorabil si absolut deosebit al celor de la Addictive TV. Pot relua doar descierea de pe site „the next level shit”. Un show fascinant la care am stat si m-am holbat si vreau mai mult: it can be really addictive.

Kabuki si Jenna G. Recunosc, asta m-a tentat de cand au inceput sa se anunte artistii. Iar atmosfera facuta de cei doi a readus oarecum amintirile din anii trecuti – un dnb melodios cu vocea superba a negresei energice. We got lost in music cu multe dejavu-uri. In sfarsit am auzit-o live pe cea a carei voce a acompaniat piese a multi dj tari, cu care am crescut.

DirtyPhonics – cel mai energic si profi set din ambele seri, probabil din cauza amestecului frenetic al genurilor, piese tinute din scurt, cateva secunde de refrenuri si mult beat. Iar DJii – unul cu ochelari de nerd si celalalt cu ochelari de soare s-au simtit tare bine pe scena. S-a vazut ca le place ce fac si ca pot face si publicul sa explodeze.

A mai fost la fel cum ma asteptam si setul BSE, prinsi in actiune de vreo 5 ori in Cluj si totusi a fost si altfel cu ajutorul lui MC Stamina.

Pentru cine a mai rezistat pana la 8 dimineata a fost si Mighty Boogie la platane, pentru a incheia festivalul „timisoreneste”, cum s-ar zice.

Vremea a fost ok. Cald, placut, fata de anul trecut cand inghetati daca ieseai din hala. Sambata a trebuit sa ploua marunt si sa se faca din praf noroi, dar atat timp cat n-a fost frig, a fost excelent.

Am observat ca multi au venit infofoliti, probabil ca si mine, cu gandul la tremuratul din anii trecuti. Iar in ale fashionului, au fost cam toate genurile. Marcile de skate predominante, atat de baieti cat si pe fete, dar parca mai multe cizmulite si in loc de hanorace, cardiganuri, unele tricouri, schimbate cu camasi. Si au fost si hipsteri si fete cu creste rotunjite.

Cam asa a fost TMBase in 2010, TMBase–ul cu nr 5 pentru mine. Nu ma mai intrebati cum o fost in rest, ca daca erati si voi era altfel.

Dupa aceasta editia mi se ridica si mai multe intrebari: Ce va aduce noul an, noua editie? Ce se intampla cu scena, cu promoterii si cu party people? Ce ii va face pe iubitorii vechi ai muzicii sa revina in numar mare si curiosii sa vina si ei?

Articol: Gloria