RECENZIE: Kings of Leon pentru prima dată la Bucureşti: satisfacţie deplină şi decepţie în acelaşi show (FOTO)

Pentru cei care au venit sâmbătă, 17 iunie 2017, la Arena Naţională din Bucureşti să-i vadă pentru prima dată live pe Kings of Leon, evenimentul a fost o succesiune de stări şi emoţii contradictorii: tensiune şi apatie, extaz şi frustrare, veneraţie şi pasivitate.

Concertul americanilor a fost promovat şi aşteptat ca evenimentul muzical ce va deschide sezonul de festivaluri şi concerte semnificative din ţară. Fanii devotaţi au fost la porţile Arenei Naţionale de la ora 16:00, însă vremea capricioasă a „stins” o parte din entuziasm cu o ploaie rece pe care au fost nevoiţi să o tolereze până la 17:30.

Odată ajunşi în zona de spectacol, fanii au avut parte de noi „surprize”: baruri închise, cozi deprimant de lungi, condiţii nerezonabile (obligaţia de a cumpăra minimum 4 jetoane) şi nişte locuri (în tribune sau peluze) de unde sunetul şi imaginea păreau nişte preview-uri a ceea ceea ce ar fi trebuit să vezi şi să auzi de fapt.

Urmăreşte mai multe poze în galeria foto de la concert!

Golan au fost primii pe o scenă ca de teatru cu clasicele cortine din catifea roşie acoperind set-up-ul show-ului principal. Muzica hibrid care combină live sunetul electronic şi vibratiile autentice de instrumente muzicale (tobe, flaut, percuţie) a fost un intro exotic prin comparaţie cu warm-up-urile liniare de DJ set. Totuşi, amprenta Golan ar fi fost cu mult mai notabilă dacă între melodii ar fi spus mai mult decat un inert „vă mulţumim”.

LP: o nostalgie placută

La 19:30, cu o punctualitate neaşteptată, LP şi-a făcut intrarea pe „Muddy Waters”, un single melodios şi sobru cu valenţe de gospel care provoacă o senzaţie asemănătoare cu „Lost On You”: efectul pielii de gaină. Într-o jachetă cu animal print şi cu privirea ferită de ochelarii de soare, Laura Pergolizzi ar fi putut trece drept prototipul artistului excentric şi arogant, însă cei care au văzut-o şi anul trecut la Arenele Romane ştiau că este de fapt „masca” artistului original care pur şi simplu se simte bine în pielea sa.

Urmăreşte mai multe poze în galeria foto de la concert!

Nu a fost o surpriză că următoarele cinci piese se regăseau pe cel mai recent (şi cel mai de succes) album al ei, „Lost On You”. „Strange”, „Tight rope”, „Up against me”, „Other people” şi „Death Valley” au fost un amestec plăcut şi melancolic de blues şi indie, optimism şi suspine, note înalte redate impecabil şi fluieratul marca LP care te face să te simţi în mijlocul unui câmp cu maci (sau în alte locuri care induc nostalgie receptorului).

O prezenţă plăcută, artista a interacţionat uşor cu noi. Ne-a spus cât de entuziasmată este să fie din nou în România, de data aceasta la Arena Naţională şi ne-a explicat semnificaţia unora dintre melodiile interpretate.

Urmăreşte mai multe poze în galeria foto de la concert!

De pe albumul „Forever for now” am recunoscut în setlist „Levitator”, „Tokyo Sunrise” şi „Someday” care au accelerat ritmul până acolo unde Laura a început să danseze şi a îndepărat singura barieră vizuală dintre ea şi publicul din primele rânduri: ochelarii de soare. Melodia „Lost On You” a venit către final ca o recompensă, când vocile fanilor s-au armonizat cu a ei. La sfârşit ne-a oferit „Into the wild” şi ne-a lăsat dorindu-ne un bis care nu a mai venit.

Kings of Leon: între cald şi rece, dulce şi amar

Kings of Leon au apărut ca un teaser, cu doar jumătate de cortină ridicată si un set-up cinematografic în care pe doi pereţi intersectaţi (WALLS) se proiecta un live cu efect de negativ. În prima melodie, „Over”, de pe cel mai recent album, „Walls”, am recunoscut gustul dulce-amărui caracteristic muzicii KOL. La a doua piesă, „The Bucket” proiecţia monocromă s-a aprins în culori incandescente, evocând o zi toridă de acum 13 ani, când melodia era nouă în repertoriul trupei.

În faţa noastră, cei 4 „băieţi” Followill arătau ca nişte americani în vacantă, îmbrăcati cu cămăşi casual colorate şi afişând o combinaţie atipică de concentrare şi relaxare. În spatele lor s-a aprins apoi un apus digital cu un palmier care ne făcea invidioşi în timp ce ne teleporta în lumea lui „Mary”, iar pe „Manhattan” am fost invitaţi într-un show cu orhidee care se deschideau vag indecent.

Urmăreşte mai multe poze în galeria foto de la concert!

„Thank you very much. We’re Kings of Leon.” („Vă mulţumim foarte mult. Suntem Kings of Leon.”) – prima interacţiune a fost rapidă şi succintă; ca şi cum nu ar fi vrut să irosească pe prezentări timpul preţios alocat pentru muzică.

Sunetul originar de southern rock brut şi autentic din piese vechi ca „Slow Night, So Long” a fost o „faţetă” a spectacolului, reversul fiind acordurile mainstream generatoare de succes internaţional şi dependenţă, pe care le-am consumat cu plăcere vinovată în „Sex on fire”, „Use Somebody”, „Pyro”, „Crawl”, „Notion” şi „Radioactive”.

Direcţia se păstrează şi în noul album, care vine cu un ritm uşor de fredonat şi cu o serie de recenzii negative din partea criticilor ce blamează componenta pop din muzica Kings of Leon. Însă dincolo de opinia oricărei autorităţi în domeniu, KOL rămân până în prezent sentimentali incurabili care în spatele zidului de aparentă indiferenţă pun o cascadă de emoţii în stare pură (WALLS = „we are like love songs”).

Urmăreşte mai multe poze în galeria foto de la concert!

Odată cu melodia „WALLS” cortina dispare, zidurile se ridică şi asistăm la un show complet, spectaculos; ni se confirmă astfel că trupa işi merită pe deplin cele două premii Grammy câştigate pentru „Best Rock Performance”. Combinaţia lumină-sunet-adrenalină ajunge în punctul optim cu mult înainte de finalul concertului. Caleb închină spectatorilor un pahar cu bere „Cheers to you”. De aici show-ul continuă cu oscilaţii neaşteptate între momente solemne de interpretare solo la chitara şi – în aceeasi melodie („The Runner”) – o explozie de lumină şi sunet în timp ce solo-ul se metamorfozează în hit cântat în formaţie completă.

Într-un plan secundar proiecţiile se diversifică, alimentându-ne cu mesaje parţial subliminale, iar ritmul se accelerează pe masură ce recunoaştem tot mai mult piese ţinute pe repeat în liceu şi/sau în facultate. Matthew Followill interactionează secvenţial cu noi, iar Caleb ne dă satisfacţia de a fredona cu el câteva fragmente din hituri pe care le iubim.

Chiar înainte de final ne asigură că până la următoarea întalnire nu vom mai aştepta la fel de mult ca până la prima. Concertul se termină cu „Waste a moment”, iar absenţa bis-ului acutizează o senzaţie de gol. Cu sigurantă, nu este un show care te lasă indiferent.

Concertul Kings of Leon de la Bucureşti a fost organizat de ALive în parteneriat cu Primăria Municipiului Bucureşti.