Spectacolul „Degeaba…?!” al lui Tudor Gheorghe a umplut vineri, 23 decembrie 2011, Sala Palatului până la refuz. Pare o informaţie standard, clişeică aproape, dar când te gândeşti că mii de spectatori, bătâni şi tineri deopotrivă au venit să formuleze alături de maestrul vorbelor cântate actul de acuzare publică a celor aflaţi la cârma ţării astăzi, informaţia capătă o altă conotaţie şi devine cu mult mai preţioasă.

Pentru al treilea an consecutiv, Tudor Gheorghe şi-a întrebat publicul şi s-a întrebat pe sine însuşi dacă lupta a meritat, întreg concertul fiind construit în jurul acestei întrebări. Cântecele interpretate de maestru şi dialogul purtat cu publicul nu au oferit un răspuns concret şi nici nu au avut o astfel de pretenţie, dar au oferit suficiente motive de reflecţie.

Pe scenă, alături de Tudor Gheorghe au mai urcat peste 70 de instrumentalişti, un grup coral şi o trupă rock care, sub bagheta dirijorului şi orchestratorului Marius Hristescu au reusit să livreze într-un mod armonis mesajul concertului. Orchestraţia a completat vocea şi versurile maestrului şi, asemenea unui cor antic,  a dat amplitudinea necesară actului de acuzare.

Tudor Gheorghe şi-a colindat fanii în stilul său unic

„Pune tată steag la poartă şi iartă-mă… iartă-mă că am murit” – aşa a început spectacolul, dramatismul cântecului fiind amplificat de cor şi orchestraţie. „Unu erou revoluţionar mă întreabă de ce a murit el”, spune Tudor Gheorghe imediat după primul cântec „Ce să-i spun eu, că a murit degeaba?”. Au urmat apoi „Ruga la Timişoara” şi „Vin colindătorii”.

Pe lângă cântecele închinate martirilor de la Timişoara şi vicitmelor Revoluţiei din decembrie ’89, Tudor Gheorghe a cântat şi câteva colinde. Colinda lui Tudor Gheorghe, însă, nu a vorbit doar despre naşterea lui Iisus sau aşteptarea lui Moş Crăciun, ci a fost, în mare parte, una politică. „Colind de parlamentar” este poate cel mai grăitor exemplu în acest sens.

Maestrul a vorbit printre cântece şi ascultându-l, îţi dădea senzaţia că tragi cu urechea la o conversaţie privată a lui Tudor Gheorghe cu el însuşi. Uneori solemn şi emoţionat, alteori amuzat, a vorbit despre Revoluţie, principii şi valori politice, actualitatea zilelor noastre stând drept decor pentru spectacolul lui Tudor Gheorghe.

„Imperial” a fost probabil cel mai bun argument muzical al prezenţei formaţiei rock pe scenă. Chitara electrică şi tobele au nuanţat mesajul cântecului şi au reuşit să ofere doza de dramatism necesară.

Pentru a nu lăsă publicul să plece acasă cu amintirea unui sunet exploziv, acordurile armonioase ale ultimului colind, l-au săltat din lumea reală cu care dăduse nas în nas pe tot parcursul concertului şi i-au permis o reverie melancolică.

„Degeaba…?!” a fost mai mult decât un spectacol, a fost un manifest, a fost actul de răzvrătire prin muzică faţă de peisajul politic autohton şi a însemnat comunicarea unui mesaj greu de digerat pentru unii, aprobat de public prin ropote de aplauze.

Află ce surprize a pregătit Tudor Gheorghe fanilor săi pentru 2012!

Galerie foto Tudor Gheorghe – „Degeaba… ?!”

Vezi galeria foto a concertului Tudor Gheorghe!

Foto: Florin Cruicu