RECENZIE: Summer Well Festival 2016 – Vacanţa de la marginea Bucureştiului (POZE)

A saşea ediţie a Summer Well ne-a promis, ca în fiecare an, „un festival ca o vacanţă” la Domeniul Ştirbey din Buftea, pe 13 şi 14 august 2016. Mii de fani au ales să petreacă weekendul prelungit cu Hurts, The Chemical Brothers, The Neighbourhood, Years & Years şi toţi ceilaţi artişti de pe line-up-ul din 2016.

Distracţie sau destindere?

Şi în acest an, o bună parte din publicul Summer Well s-a întâlnit în centrul Bucureştiului, în staţia liniei speciale de RATB, care a transportat participanţii pe toată durata festivalului. Aici am remarcat imediat că media de vârstă a mai scăzut cu cel puţin un an, doi şi că entuziasmul a crescut invers proporţional. Adolescente cu flori în păr şi accesorii indie, băieţi cu skinny jeans şi ghiozdane cool îşi aşteptau rândul pentru cursa specială către un weekend de relaxare, distracţie şi muzică bună.

Deşi la orele de vârf a fost înghesuială, pasagerii nu au părut preocupaţi de logistică, iar starea de spirit s-a menţinut pozitivă până la destinaţie. O abordare foarte bună la festival, pentru că, odată ce intrai în posesia brăţării colorate, destinderea era totală. Umbră şi aer curat, zone de relaxare cu hamace, şezlonguri şi bean bags, magazine hip, stand-uri cu tatuaje temporare şi chiar o piscină.

Pentru cei în căutare de acţiune, opţiunile au fost variate: canotaj, tiroliană, labirintul gonflabil, turul Domeniului Ştirbey şi adrenalină virtuală (roller coaster şi surf). La polul opus, participanţii care au dorit să se relaxeze au avut la dispoziţie un pop-up yoga studio, un pop-up cinema, plus instalaţii, expoziţii şi proiecţii pe apă.

Nuanţe de indie, în prima zi de Summer Well 2016

Oricât de mult ne-ar fi plăcut atmosfera şi mâncarea, motivul pentru care am ales sa fim la Summer Well şi nu în orice alt loc a fost reprezentat de artişti şi de vibe-ul muzicii lor. Aşa că, Sundara Karma, trupa formată din patru băieţi de 20 şi ceva de ani, a fost prima chemare către pajiştea din faţa scenei.

Vezi mai multe poze în galeria foto din prima zi de festival!

Sound-ul chill rock şi psychedelic pop al britanicilor, al căror album de debut a fost anunţat pentru 2017, este proaspăt şi original, dar are şi influenţe subtile de la artişti ca U2 şi Bruce Springsteen, după cum punctează şi The Guardian. Cu fiecare melodie, băieţii au demonstrat că au pasiunea, talentul şi dedicarea necesară unei trupe tinere de succes. Sundara Karma s-a dovedit o trupă cel puţin interesantă şi ne-a deschis apetitul pentru muzică bună.

A urmat BØRNS, artistul american de 24 de ani, cunoscut pentru stilul său aparte care combină sound-uri folk, glam şi electro rock. Chiar dacă nu o asociaţi cu persoana lui, ştiţi sigur melodia „Electric Love”, pe care mulţi au fredonat-o spontan şi pe care organizatorii Summer Well au folosit-o pentru clipul-rezumat din prima zi. Până la melodia „American Money”, mulţimea din faţa scenei intrase deja în atmosfera evenimentului.

Vezi mai multe poze în galeria foto din prima zi de festival!

Trupa britanică Crystal Fighters a fost un „upgrade” general al stării de spirit. Atmosfera chill s-a instalat imediat cu „Solar Systems” şi „Follow”, pentru care am primit instrucţiuni simple, dar eficiente: „mâinile în aer dacă credeţi în iubire”. Membrii trupei au fost un model exemplar de relaxare: cămăşi albe, pantaloni lejeri şi eşarfe colorate în jurul capului, care te duceau cu gândul la o vacanţă în Jamaica.

Au urmat încă o serie de piese cu mult „love”: „Love is all I got”, „I Love London” şi „Love Natural” şi beat-uri cu un ritm plăcut pe care puteai fie să ţopăi, fie să te legeni uşor cu paharul de bere în mână. Publicul a reacţionat foarte bine la show-ul lor, iar ei au simţit asta pentru că spre final ne-au spus: „Ne faceţi să ne simţitm ca acasă”.

Vezi mai multe poze în galeria foto din prima zi de festival!

Baieţi răi versus băieţi sofisticaţi

La ora 22:00, tensiunea aşteptării a început să devină perceptibilă, aproape presantă; aşa am aflat că The Neighbourhood are mai mulţi fani români decât ne aşteptam. Trupa made in California a ajuns în România la 3 ani după apariţia melodiei pe care mulţi dintre noi am avut-o pe repeat, „Sweater Weather”. Solistul Jesse Rutherford n-a avut nevoie de prea multă încălzire ca să renunţe la jacheta sexy de piele şi să rămână într-o ţinută şi mai provocatoare: pantaloni negri, căciulă şi tatuaje pe aproape toată suprafaţa bustului.

Fără să fie neapărat trist, repertoriul a fost o sumă de relaţii nereuşite, despărţiri fără prea mult regret, ezitări sentimentale şi nostalgie cool, totul pe beat-urile caracteristice de rock şi hip-hop cu note indie şi poate grunge. În prima parte a concertului am ascultat melodii de pe noul album „Wiped Out!”, precum „Cry Baby”, „Single”, „Daddy Issues”, „Wiped Out”, iar în a doua parte am recunoscut piese de pe primul album ca „I love you”, „Afraid”, „Let it go”, „Sweater Weather”.

Vezi mai multe poze în galeria foto din prima zi de festival!

Chiar dacă entuziasmul adolescentin a asigurat gălăgia „optimă” pentru un pre-headliner, trupa nu a cucerit mulţimea. Am putea pune totul pe seama afinităţilor generaţiei căreia i se adresează, dar faptul că majoritatea melodiilor în versiune live erau de nerecunoscut (nu într-un sens bun) arată că prestaţia a fost un minus în show-ul lor. Totuşi, merită un plus pentru ultima piesă, „RIP 2 My Youth”, a cărei energie puternică şi atitudine autentică de „bad boy”, corelată cu beat-urile hip-hop, l-a evocat pentru o secundă pe Kanye.

După coolness-ul brut al băieţilor de la The Neighbourhood a urmat sofisticarea tipică Hurts, care îi individualizează atât de bine în zona de new wave şi synthpop. Aflaţi în turneul de promovare a celui de-al treilea album, „Surrender (2015), artiştii au ajuns pentru a patra oară în România. Însă publicul nu s-a plictisit de ei, ci dimpotrivă, a construit o relaţie bazată pe familiaritate şi emoţii. Ne-am putut da seama de asta din felul în care Theo a comunicat cu audienţa de-a lungul întregului show, amintind de concertele anterioare, de cele două videoclipuri filmate în România şi de starea pe care o are când vine să cânte aici.

Vezi mai multe poze în galeria foto din prima zi de festival!

Show-ul a început cu „Surrender”, iar apoi Theo ne-a invitat să facem gălăgie: „România, Bucureşti, faceţi zgomot!”. Am mai ascultat „Why”, „Weight Of The World”, „Rolling Stone” şi „Lights” şi melodii de pe noul album.

De la o piesă la alta, energia a devinit din ce în ce mai puternică şi mai vibrantă şi o vedeam atât pe ecranele care surprindeau mulţimea, cât şi în reacţiile artiştilor. Solistul, care deja a învăţat să pronunţe destul de bine „Mulţumesc”, ne-a invitat să participăm la un „joc” şi să aprindem lanternele telefoanelor pentru „Illuminated”.

Publicul a vrut mai mult şi a primit „Woderful Life”: „Asta e pentru voi, pentru că aţi crezut în noi încă de la început”, plus un bis cu „Nothing Will Be Bigger Than Us” şi „Stay”, plus promisiunea implicită că ne vom revedea.

Pentru cei care au mai avut energie, prima zi de festival s-a terminat cu un after party, deci cu extra-muzică. Pentru ceilalţi s-a terminat cu surprize şi descoperiri în materie de muzică, cu impresii, amintiri şi încă şi mai multe aşteptari pentru a doua zi.

Young la propriu şi la figurat, în a doua zi de festival

Dacă în prima zi de festival ne-am acomodat cu set-up-ul şi atmosfera, a doua zi ne-am simţit la Summer Well ca acasă: ştiam unde e mâncarea, aveam un loc preferat pentru păturica de picnic şi reţinusem toate punctele preferate de pe hartă.

Vezi mai multe poze în galeria foto din a doua zi de festival!

Primii pe scenă au fost cei de la Hælos, o trupă din Londra care a cântat la Festivalul Coachella de anul acesta, înainte să îşi fi lansat primul album. Pentru noi, a interpretat câteva melodii de pe albumul „Full Circle”, printre care: piesa ce dă numele albumului, „Dust” şi „Oracle”, însă am ascultat şi „Earth Not Above”, o melodie de pe EP-ul anterior. Evident, ne aşteptam ca sound-ul lor electronic cu elemente de trip-hop să ne impresioneze şi să dezvăluie acel ceva care i-a propulsat la început de carieră, însă a fost o prestaţie OK şi atât.

Vezi mai multe poze în galeria foto din a doua zi de festival!

A urmat The Blossoms, o altă trupă britanică, formată în 2013, al cărei stil muzical eclectic oscilează între soul, indie, psychedelic rock, alternative şi 60s. Solistul a avut un intro puternic pe piesa „At Most a Kiss”, iar la capitolul plete boeme şi carismă ni s-a părut că a concurat puţin cu Garrett Borns. La nivel muzical, trupa a avut câteva momente reuşite, pe piese ca: „Smashed Pianos”, „Blow” şi „Deep Gras”, toate de pe albumul de debut, „Blossoms” (2016).

Milky Chance, a treia trupă, a fost o surpriză placută, mai ales datorită sound-ului folk cu influenţe reggae şi electronice, mai puţin întâlnite în line-up-ul de anul acesta. Fără să acapareze prin vestimentaţie sau set-up, Milky Chance ne-a arătat de la început că show-ul ei este despre muzică. Ne-au plăcut în mod special piesele „Loveland”, căreia sunetul de muzicuţă i-a dat o sensibilitate accentuată, şi „Blossom”, unde am auzit un solo de chitară foarte artistic şi pasionat. Am mai ascultat şi „Down by the river”, „Sweet Sun”, „Ego” şi „Stolen Dance”, melodia lor cea mai cunoscută.

Vezi mai multe poze în galeria foto din a doua zi de festival!

Anii ’90 versus anii ‘90

Years & Years s-a dovedit a fi highlight-ul serii. De la primele beat-uri din melodia „Take Shelter”, publicul a devenit mai agitat, entuziasmat şi gălăgios decât l-am văzut în prima seară. Trupa britanică, formată în 2010, e cunoscută pentru sound-ul electropop, în care integrează R&B şi elemente house specifice anilor ‘90s.

Chimia dintre generaţia Z si sound-ul prelucrat al anilor ’90 a fost neaşteptată. După melodiile „Shine” şi „Worship”, publicul era complet acaparat şi hipnotizat de trupă. Cei de la Years & Years au ridicat cu fiecare melodie nivelul şi au ştiut să oferere show-ul aşteptat de la ei. Într-o baie de culori incandescente, Olly şi-a pus un clop maramureşan şi a început să danseze cu aceeaşi plăcere cu care noi dansam în discoteci atunci când în sfarşit puneau melodia pe care o aşteptasem toată seara.

Vezi mai multe poze în galeria foto din a doua zi de festival!

„Nu pot să cred, sunteţi nebuni, e minunat”, ne-a spus Olly, vizibil surprins de isteria declanşată, iar apoi a cântat „See me now”, „Eyes shut” şi „Desire”. Iar înainte de ultima melodie, „King”, ne-a mai asigurat încă o dată că şi ei s-au simţit la fel de bine ca noi: „Summer Well, vă mulţumim că ne-aţi oferit cel mai bun concert din această vară”. După ce au plecat şi atmosfera a redevenit calmă, ne-am dat seama de la ce venea „Y”-ul imens luminos pe care l-au avut în spatele lor pe scenă, de la „Young”.

Şi chiar dacă o parte din generaţia Z a părăsit zona de concert ca să îşi vadă în linişte clipurile proaspăt filmate, generaţia Y a rămas pentru încă o serie de beat-uri „nouăzeciste”, de data asta în versiunea originală.

Aflaţi în România pentru a doua oară, cei de la The Chemical Brothers au preferat să nu interacţioneze deloc cu publicul şi să facă ce ştiu cel mai bine: atmosferă. De pe noul album lansat anul trecut, „Born in the Echoes”, am ascultat melodii ca: „Sometimes I Feel So Deserted”, „Go” şi „EML Ritual”, iar din vechiul repertoriu am dansat pe „Hey Boy Hey Girl”, „Do It Again”, „Temptation” şi „Galvanize”.

Vezi mai multe poze în galeria foto din a doua zi de festival!

La nivel vizual, am avut parte de un show complex, cu proiecţii reuşite, chiar memorabile. Roboţi coloraţi alergând, forme geometrice care se transformau în atomi, dansatori-hologramă cu ochi roşii, un clovn grotesc, un dansator pe role, fluturi, icoane şi vitralii sunt doar câteva dintre imaginile asociate cu sunete, al căror impact a fost pe masură: o sirenă distorsionată, o trompetă zgomotoasă sau un râs malefic. Combinaţia ne-a zăpacit destul de tare, dar ne-a şi ţinut în picioare, consumând ultima rezervă de energie până la finalul show-ului.

Aşa s-a încheiat ultima zi de Summer Well, unde anul acesta am tras o concluzie nouă: un festival reuşit nu are de fapt o medie de vârstă. Te face totuşi să te simţi tânar prin simplul fapt că timp de două zile detaliile logistice sunt pe locul doi, iar distracţia, spontaneitatea şi muzica sunt pe primul.