Kulturhaus este un concept extrem de nou. Şi înseamnă exact ce ne zice numele „Casa culturii„. Un loc unde manfestările culturale de orice fel (concerte live, expoziţii de fotografie, grafică sau pictură, cenacluri literare, vizionări de filme de artă, teatru experimental, art-performance, artă monumentală, arhitectură, scenografie şi teoria costumului, experimente, etc.) sunt la ele acasă.

Conceptul este extrem de nou pentru că modul în care aceste manifestări sunt oferite spre „consum” este nou. Exact ca o revistă de artă ce are un layout şi o punere în pagină extrem de inovatoare. Desigur că şi o copertă pe măsură. Şi pagini glossy. Poate că lucrurile prezentate în respectiva revistă nu sunt noi. Modul de prezentare însă da. Astfel încât răsfoirea ei devine extrem de plăcută. Vom fi mândri să povestim prietenilor că am citit această revistă. Şi vom avea grijă ca la următoarea vizită a persoanelor dragi nouă să „uităm” studiat-neglijent revista pe colţul mesei. Căci este deja un „must-have”. Revista nu va fi scumpă, căci ea trebuie să ajungă şi în mâinile studenţilor, artiştilor boemi, bugetarilor actori, sau persoanelor care nu „se descurcă”. Vom da cu plăcere „like” paginii de pe Facebook ce poartă denumirea revistei căci profilul nostru nu va avea decât de câştigat la capitolul „imagine” şi ceea ce este cel mai important, vom fi tot timpul „la curent” cu noutăţile ce se vehiculează „prin zonă”.

Kulturhaus este un concept „cool”. Un loc unde ne ducem pentru a fi la rândul nostru „cool”. Vom învăţa în curând că pentru a fi fi „cool” avem nevoie în primul rând de două lucruri: o atitudine potrivită şi un „look” corespunzător. Nu sunt suficiente anumite mărci sau croieli de haine. Contează şi cum le purtăm, cum ne vin, cât de siguri pe noi suntem în ele. Apoi contează accesoriile. Nu trebuie abuzat. Ci doar găsite cele mai potrivite. Contează muzica, contează spiritul, contează filosofia din spate, contează să fii „din zonă”. Şi contează atitudinea.

După cum probabil vă aduceţi aminte, orice „casă de cultură” avea pe vremuri o „discotecă” la parter. Un loc unde duduia muzica (cu nelipsitele „hituri”), unde se consumau băuturile alcoolice şi unde se crea o aglomeraţie de nedescris. Şi fiecare încerca să „socializeze” cât mai intens. Ei bine, Kulturhaus dispune şi el de nelipsita „discotecă”. Fără globurile cu cioburi de oglinzi lipite, şi fără „hiturile” vremii. Dar sensul şi logica locului rămân aceleaşi. În timpurile noastre, există doar două feluri de „discoteci”, lucru care este valabil oriunde în lumea civilizată. Există aşa numitele locuri „de fiţe” în care accentul se pune pe rezervarea meselor (căci dacă nu ai masă rezervată se cheamă că eşti „amărăştean”), pe sticlele de băuturi alcoolice şi energizantele aferente de pe masă, pe însoţitoarele cât mai blonde şi despuiate ce dansează pe o rază de un metru în jurul mesei, pe maşina din parcare, pe mărcile de haine cât mai la vedere, şi desigur pe stilul de dans caracteristic. Şi există genul de „discotecă” cool, unde se ascultă complet alt gen de muzică, unde amenajarea este virată mult spre „junk”, unde nu se fac rezervări la mese, unde nu se vând sticlele de alcool „la ofertă” cu energizantele, unde nu se poartă mărcile de haine la vedere şi unde nu contează maşina pe care ai lăsat-o în parcare. Şi nici cantitatea de bani pe care o ai prin buzunare. Unul dintre cele două genuri defineşte şi „discoteca” de la subsolul lui Kulturhaus.

Cum orice „casă de cultură” are o sală „de evenimente”, dedicată în general concertelor live, ei bine, există şi la Kulturhaus una. Amenajată cu tot ce este necesar în domeniu. Şi un sunet foarte bun, desigur. Capacitatea este cam de 300 de persoane. Alături de sala „de evenimente” se mai află o sală unde îşi găsesc loc în mod regulat expoziţii de fotografie sau grafică, o sală unde vă veţi ciocni de artă monumentală şi design de obiect şi o sală ce găzduieşte manifestări dedicate artei filmului. Toate sălile beneficiază de barurile aferente. Cei ce se plictisesc să asiste la concertele live din „sala de evenimente” pot pretexta astfel foarte uşor că se duc „să-şi arunce un ochi” prin celelalte săli, fără să lase impresia că sunt complet ageamii în „d-ale muzicii”.

Kulturhaus are o foarte mare componentă berlineză. Denumirea, cât şi conceptul. New York-ezii cât şi Berlin-ezii se pricep ca nimeni alţii la „coolness”. Şi o fac atât de natural încât nu pot fi bănuiţi de „făcătură”. La Berlin s-au inventat „casele de cultură”. Şi s-au rafinat până la extrem. Un simplu drum până acolo vă va convinge. În vara care tocmai a trecut, oraşul era invadat în weekend de mii de tineri londonezi dornici să se distreze. Şi să se culturalizeze. Nu veneau aici pentru că băutura era mai ieftină sau pentru că regulile de conduită erau mai laxe. Doreau să ia parte la cele mai noi experimente culturale, muzicale şi sociale. A devenit un „must-have”. Exact în felul în care a început să devină i-Phone’ul sau i-Pad’ul. Dar cu mult mai multă substanţă şi nu datorită exclusiv marketingului impecabil din spate. Substanţa Berlinului o are şi Kulturhaus. Nu este vorba despre un import de concept care să se aşeze ca „nuca-n perete” pe mentalitatea românească. Nu este vorba nici despre un capriciu, un lucru necugetat, o toană a vreunuia dintre investitori.

La începutul anilor ’90, lângă Cocor, în locul unde funcţiona celebrul „1001 Articole”, s-a deschis un magazin de produse electronice ce se chema „Bucureşti-Berlin”. A avut un mare răsunet în acele vremuri. Chestia era că nici până astăzi nu a putut nimeni să înţeleagă de ce se chema acel magazin „Bucureşti-Berlin”. Căci săracele articole electronice de tipul televizoare sau video-uri nu aveau nici cea mai mică legătură cu Berlinul.

Kulturhaus: str. Sfânta Vineri nr. 4

Site: www.kulturhaus.ro
Pagina Facebook: www.facebook.com/kulturhausro