Cu doar câteva zile înaintea celui de-al patrulea concert la Bucureşti al trupei Gotan Project, am stat puţin de vorbă cu Philippe Cohen Solal. În cadrul interviului pe care ni l-a acordat în exclusivitate, Philippe ne-a povestit despre noul album, despre succesul trupei Gotan Project, dar şi despre surprizele pe care inventatorii electro-tangoului le-au pregătit pentru concertulul de la Sala Palatului.

Cum a luat naştere Gotan Project ?

Am început să facem muzică împreună în ianuarie 1999, în urmă cu mai mult de 10 ani. L-am cunoscut pe Eduardo, care era un chitarist argentinian şi întâmplător i-am propus să facem un proiect. În acelaşi timp, vroiam să realizăm o nouă formă de tango. Eram un mare fan al lui Astor Piazzola, însă neştiutor în ceea ce priveşte restul muzicii tango.

Ideea a fost să îi aducem mai multe beat-uri şi să încercăm să aducem tango-ul pe ringul de dans. Deci, ideea iniţială s-a adresat în special DJ-ilor, nu îmi puteam imagina că va fi atât de acceptată şi chiar populară printre cei care chiar dansează tango sau care iubesc muzica jazz, rock sau pop. A început ca un proiect underground, pentru cluburi, dar am încercat să fim cu totul altfel faţă de muzica house din acea perioadă, care era foarte diferită.

Să faci muzică şi să fie în acelaşi timp şi nouă şi veche – pentru că tango-ul este o muzică veche, are peste 100 de ani – e un fel de terra incognita.

În acea perioadă lucram cu Christoph la un alt proiect, “The Boyz from Brasil”. I-am propus lui Eduardo să ni se alăture Christoph şi aşa am început proiectul. Prima noastră piesă a fost un cover după “Vuelo al Sur”, care a devenit ulterior ultima piesă de pe albumul de debut ”La Revancha del Tango”. Am început cu Piazzola, iar după aceea am experimentat cu o serie de beat-uri şi ritmuri moderne. A fost foarte interesant. Chiar şi pentru noi a fost o mare surpriză. Să faci muzică şi să fie în acelaşi timp şi nouă şi veche – pentru că tango-ul este o muzică veche, are peste 100 de ani – e un fel de terra incognita. Fiecare piesă pe care o făceam era o surpriză pentru noi, era un nou teritoriu muzical de explorat. A fost într-adevăr extraordinar şi provocator.

Cum a fost prima dată pe scenă cu Gotan Project?

Eram la un festival numit „Les Transmusical de Rennes” din Bretagne, Franţa. Era un festival al cărui specific este aducerea laolaltă a muzica veche şi cea nouă din toată lumea. Acesta a fost primul nostru show.

Eu şi Christoph nu aveam foarte multă experienţă pe scenă, dar a fost electrizant. Toată lumea ne aştepta concertul pentru că se făcuse ceva vâlvă în jurul Gotan Project, aşa că din vorbă în vorbă, sala s-a umplut. Nu pot spune dacă a fost un concert bun sau nu pentru că a fost primul, dar a fost electrizant şi magic.

Care este diferenţa între Gotan Project de pe „La Revancha del Tango” şi Gotan Project de pe „Tango 3.0”?

Pot să spun că este acelaşi lucru, dar este diferit. Între „La Revancha del Tango” şi „Tango 3.0” este acelaşi teritoriu muzical, adică tango-ul, muzica folclorică din Argentina. Pentru ca Gotan înseamnă Tango, inversat, de aceea domeniul nostru este tango-ul. Dar aşa cum am spus, pe „La Revancha del Tango” am vrut să aducem tango-ul pe ringul de dans şi fiecare piesă este DJ friendly. Cred că pe „Tango 3.0” explorăm mult mai mult. Încercăm să aducem tango-ul în contact cu alte genuri muzicale, ca de exemplu blues-ul din New Orleans. Pentru prima piesă „Tango Square” am colaborat cu Dr John, o legendă a New Orleans-ului şi a blues-ului.

Nu ne repetăm niciodată. Nu poţi spune niciodată „piesa aceasta îmi aminteşte de cealaltă”. Este imposibil!

Am încercat, astfel, să aducem tango-ul pe Mississippi, de la Rio de la Plata la Mississippi şi mai spre nord spre Tennessee, pentru piese ca „Panamericana”. Şi chiar am combinat tango-ul cu la nueva cumbia, un stil nou din America de Sud … sunt o mulţime de influenţe. Ceea ce am încercat să facem, de fiecare dată este să explorăm şi să experimentăm pe fiecare piesă. Nu ne repetăm niciodată. Nu poţi spune niciodată „piesa aceasta îmi aminteşte de cealaltă”. Este imposibil! Bineînţeles că sunetul Gotan Project este specific, dar fiecare piesă este un nou experiment.

Am fost la concertul vostru din Bucureşti de anul trecut. A fost ca o aventură, o călătorie prin timp şi spaţiu. Iar efectele vizuale sunt extrem de importante în această călătorie. Lucraţi cu un expert în efecte vizuale sau acestea sunt ideile voastre puse în practică de o echipă de specialişti?

Sunt într-adevăr ideile mele, pentru că eu mă ocup de „cinegrafie” pentru Gotan Project pe scenă. Aşa că de la început mi-am dorit să avem efecte vizuale, pentru că am vrut să aducem publicul, aşa cum spui şi tu, într-o călătorie poetică între Paris şi Buenos Aires.

Lucram, chiar şi înainte de Gotan Project, cu Prisca Lobjoy, fosta mea soţie. Ea este preocupată de arta contemporană şi lucram împreună pentru muzeul PS1 din New York. Bineînţeles că a fost foarte interesant să lucrăm în jurul tango-ului şi a tuturor temelor vizuale din jurul acestuia. Acum se poate spune că tango-ul este sexy, dar acum 10 ani era considerat ca fiind banal. Şi într-adevăr erau lucruri învechite, până şi temele vizuale erau învechite, dar Prisca a reuşit să păsteze esenţa tango-ului, senzualitatea şi pasiunea, deşi a transformat-o vizual. De aceea pe ecran se observă dansatori de tango sau câteodată doar dansatori. Dar efectele vizuale se referă mai mult la partea feminină a tango-ului, nu partea „macho”. Credem că este un clişeu, evidenţierea „macho-ului” prin tango.

Noi ne dorim ca noul show să evidenţieze partea erotică a tango-ului, aşa că este foarte interesant să aduci ceva mai mult decât un concert. Pentru că atunci când e vorba de Gotan Project este mai mult un show. Pe scenă sunt 7 muzicieni, eu şi Christoph ne ocupăm de muzică electronică. Dar pentru noi este un spectacol în care încercăm să ne apropiem de spectatori prin muzică, prin intermediul urechilor, dar şi cu ajutorul ochilor. Este cu totul altceva să încerci să ajungi la inima publicului, asta încercăm să facem.

Sunteţi destul de diferiţi din punctul de vedere al personalităţilor. Si aveţi 3 experienţe cultural complet diferite. Cum decurge procesul creaţional din spatele pieselor?

În mod straniu, funcţionează foarte bine, într-un mod magic. Este foarte ciudat pentru că aşa cum spuneai şi tu, suntem foarte diferiţi, ţări diferite şi chiar vârste diferite, dar când suntem în studio totul decurge incredibil de bine încă de la începutul zilei. Nu e uşor să compui când sunt 3 persoane implicate, dar pentru noi este. Este un fel de meci de ping pong, cineva începe cu un ritm la care altcineva adaugă o melodie, şi apoi altcineva adaugă o altă melodie.

Era prima dată în viaţa mea când nu mă interesa dacă o să avem sau nu succes şi a fost primul mare succes. Poate pentru că mă gândeam liber la lucrul ăsta.

Încercăm să ne lăsăm ego-ul în afara studio-ului. Când suntem în studio singura preocupare este să facem muzică bună. E singurul nostru scop, să facem muzică bună, să facem muzică aşa cum ne place. Încă de când am început Gotan Project, i-am spus lui Eduardo să încercăm să nu avem succes comercial cu proiectul asta. Muzica noastra trebuie să ne mulţumească şi dacă ne place nouă, poate le va plăcea şi altora. Nu am încercat niciodată să avem succes comercial. Era prima dată în viaţa mea când nu mă interesa dacă o să avem sau nu succes şi a fost primul mare succes. Poate pentru că mă gândeam liber la lucrul ăsta. În franceză e o vorbă: atunci când nu aştepţi ca ceva să se întâmple, atunci se întâmplă.

Poate asta dă magia Gotan Project, pentru că se poate spune că aveţi ceva magic. Aveţi anumiţi artişti care vă influenţează? Care sunt artiştii cu care aţi vrea să lucraţi?

E o întrebare grea pentru că sunt mulţi artişti cu care aş vrea să lucrez, dar … personal, sunt de mic fan David Bowie şi aş fi încântat să lucrez cu dumnealui. Să facem chiar şi o piesă. Ar fi de asemenea interesant să lucrez cu un producător ca Brian Eno, un mare producător care a lucrat cu David Bowie, dar şi cu U2, Coldplay şi mulţi alţii.

Este destul de greu. Noi nu avem foarte multe colaborări. Pentru că nu le facem pentru marketing, sunt mai degrabă colaborări artistice. Muzica este cea care ne aduce laolaltă cu oamenii cu care lucrăm.

Concertul de anul trecut de la Bucureşti a fost un mare succes. La ce să ne aşteptăm de la concertul de pe 28 februarie?

Nu e foarte diferit faţă de anul trecut. A fost tot „Tango 3.0”. Dar bineînţeles că este altfel, pentru că fiecare concert este altfel, facem lucruri pe care nu le-am mai făcut. Este în mare acelaşi spectacol, nu este totalmente diferit. I-am adăugat, însă, multă experienţă. Este aşa cum ai spus şi tu: o călătorie.

Pentru cei care nu au văzut Gotan Project pe scenă până acum trebuie să ştie că este o experienţă, propriul nostru tango. Dar este ceva mai chill out la început şi apoi mai dansantă. Ne place când spectatorii dansează şi aplaudă. La început este normal să stea jos, dar ne place la nebunie atunci când se ridică să danseze şi când se distrează. Aşa ne distrăm şi noi mai mult.

Mulţumim mult încă o dată Philippe pentru timpul acordat şi sper să ne vedem pe 28 februarie.

Mă bucur tare mult să revin în România pentru că chiar îmi place Bucureştiul. Este un oraş fantastic, foarte promiţător.

Era numit „Micul Paris” în perioada dintre războaiele mondiale.

De aceea îmi place! :)

Foto: www.kurumsalhaberler.com

Citeşte despre: , , ,